Îmi voi aminti de anul în care a plecat mama ca de unul extrem de capricios, cu multe, multe ploi...și cu buruieni care m-au chinuit...și cu multă suferință! Plouă și acum...și am sentimentul că plouă cu lacrimile sufletului meu dar ieri a fost primăvară, soarele a alungat vîntul care și-a făcut de cap zile în șir iar la mormîntul mamei și-au dat întîlnire multe flori, mama iubea mult florile, iar eu, printre lacrimi, am reușit să-i zîmbesc!
Mama, te iubesc!
Îmi pare rău!
Iartă-mă!
Mulțumesc!
Mulțumesc celor ce au fost alături de mine dar și celor care ar fi vrut să fie alături de mine și nu a fost posibil...mulțumesc prietenilor apropiați care au fost alături de mine prin mesaje private pe facebook sau telefonice...am apreciat asta.
Nu uitați! Faceți rost de timp pentru mame, petreceți-l împreună pînă nu e prea tîrziu. <3
