Remember

...cînd te îngraşi poate că mai ai o şansă să slăbeşti dacă vrei dar cînd se instalează greul nu prea ai şanse să-l faci mai uşor...cu cît vrei mai mult să devină uşor cu tot atît se face mai greu...şi greul te cocoşează şi îţi înmulţeşte ridurile din jurul gurii cu mare repeziciune...


 Scriam anul trecut textul de mai sus, pe facebook,...greul e tot mai greu, ușor mai este doar în unele amintiri ale mele...

Vitezomanule...

...dacă ajungi din întîmplare să mă descoperi...te rog, ascultă-mă!...nu te mai grăbi, mergi potolit, la naiba, te rog să nu mai conduci ca nebunul...astăzi ai călcat o pisică, neînsemnată din punctul tău de vedere, dar mîine poți călca un om!!! Tot așa nepăsător o să mergi mai departe?! Era pisica mea și o iubeam, mă ajuta în momente de tristețe...toată tristețea mea se revarsă acum asupra ta și asta nu e bine deloc...nici pentru mine, nici pentru tine...te rog, hai să nu ne grăbim să murim!!!

11

Echinocțiu...

                 ...pe mormîntul mamei au crescut viorele și brebenei...și grîușor!...de capul lor!
                O albină lucra de zor cînd am ajuns eu acolo...ciudat, mormîntul era plin de viață!
                Panseluțele și primula cea singuratică zîmbeau soarelui de dimineață!
                Lumînarea aprinsă sîmbătă încă mai ardea...
                Astăzi i-am transplantat din grădina ei narcise și lalele odată cu amintiri din copilărie
                udate cu lacrimi de dor, un dor sfîșietor...
                Cornul ce-i veghează somnul își îmbracă, deja, mantia de sărbătoare...
                Eu, mă tot strădui să mă dezbrac de durere și să accept că mama nu se întoarce cu                                   primăvara.
                Doamne, povara e grea...ajută-mă, te rog, să o duc!
             

Undeva, cîndva...

                                     
                                               ...m-am întîlnit cu mașina mea...

                                                              ...nici ea nu știa!

”Colț de Rai”

...iubită mamă îți plăceau tare mult florile...astăzi ți-am dus cîteva panseluțe și o primulă galbenă precum primele raze ale soarelui din noua primăvară pe care o petrec doar cu amintirea ta...am adunat frunzele veștede, știu că nu îți plăceau...am primenit locul un pic...am pus în pămînt și cîțiva bulbi de iriși...mă rog să mă țină Dumnezeu sănătoasă să pot transforma locul acela de reculegere într-un colț de Rai! Mama, te iubesc la fel dar mîine nu îți mai pot spune ”LA MULȚI ANI, MAMĂ!”...asta doare tare!

Doruri...