sâmbătă, 8 decembrie 2012

Inima României a încetat să mai bată?!








    "Reporneşte inima României." ne spune sloganul!!! Mai are România inimă?! Mă uit la acest afiş şi nu pot să nu mă gîndesc că inima României era mai sănătoasă înainte vreme şi pentru că pulsa în ea sîngele verde al pădurilor rămase acum tot mai străvezii... Mai avem ce reporni sau doar ne amăgim?!
                                             "Unde eşti, copilărie,
                                              Cu pădurea ta cu tot?"
Fără dragoste, iubire, respect, solidaritate, nu cred că mai putem reporni ceva...toate astea au cam dispărut la fel cum au dispărut şi pădurile, sîntem tot mai străini unii faţă de alţii, mai egoişti, mai insensibili la tot ce este românesc... Dragostea de ţară şi neam este un sentiment pe care nu mai ştim să ni-l sădim în suflete...nici păduri nu mai sădim în schimb lipim afişe electorale, mergem la supermarket, vorbim la telefon...sîntem un popor tare ocupat!

joi, 6 decembrie 2012

Să fie Lumină!


                                               ...s-au aprins Luminile şi în "Dulşele Târg"!



           ...nu s-au aprins singure, le-a aprins domnul primar cu mîna unei fetiţe din public...şi a cîntat "zgribulit" un cor de copii...şi s-a auzit şi un cîntecel cu Merry Christmas...şi s-au mai auzit înjurături la adresa celui mai bun gospodar al oraşului dar discret aşa, doar la urechile mele...să nu cumva să le audă chiar gospodarul...şi în acorduri de macarena doi brazi ecologici însoţiţi de oameni de zăpadă şi de un Moş Crăciun destul de tinerel invitau publicul să petreacă româneşte...hm! Crăciuniţe şi Crăiese ale Zăpezii împărţeau bomboane şi zîmbete profesionale...pe aleea ce duce spre intrarea în catedrală un preot răspundea sec unei mîini întinse, unei mîini de copil..."n-am...de dat"!!! Ce seară emoţionantă!

Sfinte Nicolae, iartă-ne, apără-ne şi ne ocroteşte pe noi păcătoşii! Doamne nu ne lăsa!

marți, 19 iunie 2012

Tristeţe





Sînt extrem de tristă...astăzi am găsit cuibul acesta gol!!! Mierla îşi striga cu disperare durerea şi nimeni nu-i putea alina suferinţa, nici măcar eu care am fost solidară cu durerea ei...se pare că responsabilă de dispariţia puilor este o pisică! Asta îmi dă o cumplită durere de cap pentru că iubesc şi pisicile...Offf! mă aflu iar în contradicţie cu mine însămi...

joi, 17 mai 2012

remember







                                                   Să îi zîmbim Dragăi, să-i fie linişte sufletului!




miercuri, 16 mai 2012

înserare


























Soarele se retrăgea în "dormitor", urma să plouă!



152

...de zile se vor împlini mîine de cînd Draga a plecat într-o călătorie pentru care nu are bilet de întoarcere...a plecat dar a rămas prezenţă vie în fiecare dintre noi cei care am avut norocul să o cunoaştem, cel puţin aşa simt eu...
Simt să adun aici mărturii despre Draga, este o datorie faţă de mine însămi, o datorie de suflet!
M-aţi putea întreba de ce nu fac acest lucru în intimitate iar eu v-aş răspunde că nu pot pentru că Draga a fost un artist care "ni s-a dăruit" tuturor, am fost martori ai destinului ei mult prea scurt. A trăit repede, a trăit intens totul.
...cu cîteva zile înainte de a pleca îmi spunea cu convingere:
"Vio, să ştii că artist adevărat este cel pe care îl doare arta lui." Sînt convinsă că ştia ce spune şi că avea dreptate...
...pe Draga a durut-o arta ei iar durerea asta a înnobilat-o.




Textul de mai sus îi aparţine, îl dăruiesc tuturor celor care îl vor citi şi vor simţi în adînc de suflet un tainic fior.