Mă simt la fel de neputincioasă...

...ca atunci cînd a murit mama!

Livada noastră de pruni este în agonie...

                                           Privesc dezastrul din jur și nu pot face nimic!
Aș vrea să nu sufăr dar nu pot, mama iubea mult livada...mă mai consolez cu gîndul că poate ”mama și-a chemat livada la ea”...