...am cules şapte frunze din covorul toamnei acesteia noi, le-am sărutat pe fiecare în parte cu dor şi parcă te-aş fi sărutat pe tine...am tresărit şi m-am desprins din îmbrăţişarea ciudată...am rugat vîntul să le preia, să le ducă în zbor, să le risipească în cele patru zări cu blîndă adiere...poate că una din ele te va afla, poate că o vei culege şi sărutul meu va vibra la atingerea ta...vei şti că n-am încetat nici o clipă să te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu